”Agentul nostru Victor”, de Stejărel Olaru. Activitatea puţin ştiută a lui Silviu Crăciunaş

”Scriitorul Stejărel Olaru, neobosit cercetător al istoriei serviciilor de informaţii, relatează povestea agentului Victor cu admirabilă detaşare, reconstituind spectaculosul destin şi impresionanta activitate a unui informator abil şi înşelător în acelaşi timp. Sunt fapte reale, care s-au petrecut timp de mai bine de 25 de ani, devenite acum o filă a istoriei spionajului din timpul Războiului Rece.”, consideră Mike Phillips.

• Lisa Gerrard, vocea libertății din Gladiatorul. „Cânt în limbajul inimii, o limbă pe care o știu…
• Monica Vitti, regina filmului italian

În ultimele două decenii au apărut câteva cărţi de şi despre Silviu Crăciunaş. Întâi, autobiografia sa, un fel de roman de spionaj, ”Urme pierdute”, la Editura Enciclopedică. Apoi, la Editura Militară, sub egida Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Dinu Zamfirescu, Dumitru Dobre şi Iulia Moldovan au îngrijit o ediţie, cu un . studiu introductiv de Iulia Moldovan şi Dumitru Dobre, ”Urme pierdute, urme regasite. Cazul Silviu Crăciunaş” cu 28 de documente, în majoritate olografe, din dosarul de Securitate al lui Silviu Crăciunaş. Iar acum, la Editura Polirom, volumul de faţă, care le depăşeşte pe toate dinainte. Silviu Crăciunaş (1916-1998) a fost unul dintre cele mai controversate personaje: a fost implicat în mişcarea legionară, s-a apropiat de naţional-ţărănişti, s-a remarcat în cadrul grupărilor anticomuniste ale exilului, dar s-a dovedit că a fost informator activ al Securităţii (documentele arată că a utilizat mai multe nume: Neagoe, Victor, Păsculescu, Mihail, Ion, Jena, Johan, John). Mai mult, se pare ca a devenit comunist în 1948. Dar foştii săi tovarăşi de luptă anticomunistă şi alţii apropiaţi acestora nu si-au dat seama de nimic decenii la rând. Mai ales că Victor Crăciunaş a avut o viaţă cel puţin aventuroasă: a fugit la Paris, în 1949; a revenit in România, cu o misiune încredinţată de Comitetul Naţional Român; a fost arestat, dar a evadat din spitalul penitenciarului Suceava în 1954, a trăit trei ani în clandestinitate, a reuşit să fugă la Viena; în 1959 obţine azil politic în Anglia, îşi publică memoriile. Între cei care au fost cumplit păcăliţi de Crăciunaş se află, pe lângă membrii marcanţi ai exilului românesc, şi politologul spaniol Salvador de Madariaga, autorul cuvântului înainte la ediţia princeps a memoriilor.

Silviu Crăciunaş fusese omul poliţiei politice comuniste, revendicat întotdeauna de securişti drept ”agentul nostru Victor”.

Scrie Marian Oprea (care a susţinut constant legăturile lui Crăciunaş cu Securitatea, chiar şi când mulţi membri marcanţi ai exilului, în frunte cu Neagu Gjuvara, aveau o altă părere) în postfaţa sa: ”Stejărel Olaru, căruia mă simt mândru şi onorat că i-am îndrumat primii paşi în cariera de istoric, face lumină întru totul în destinul spectaculos al unui om a cărui viaţă nu le-a aparţinut lui, familiei şi prietenilor lui, ci Securităţii. Şi-mi face şi mie dreptate, arătând adevărata faţă a unui om a cărui minte a plăsmuit atâtea minciuni, planuri şi scenarii, încât s-a pierdut cu totul în ele şi însăşi viaţa sa, aşa cum cu o inegalabilă acribie şi precisă măiestrie o înfăţişează astăzi citito¬rilor Stejărel Olaru, a devenit o imensă minciună, pe care a încercat să o susţină până dincolo de moarte. Însă, iată, fără a reuşi; dincolo de moarte, minciuna este dovedită şi adevărul a înviat din morţi. Cum o dovedeşte cu asupra de măsură autorul acestei cărţi, fără a mai putea fi tăgăduit de cineva, Silviu Crăciunaş nu a fost el însuşi, ci «agentul nostru Victor», mândria secretă a spionajului comunist din România”.

O carte care se citeşte ca un roman poliţist.

Stejărel Olaru – Agentul nostru Victor. Postfaţă de Marius Oprea. Editura Polirom. 311 pag.